TERMEN DE PRESCRIPTIE – ACT NORMATIV NEPUBLICAT

Din 2020, cand a fost soluționata definitiv prima sentință privin diurna în valuta cuvenita veteranilor de razboi, au fost multe dosare, unele finalizate iar altele, incă sunt în lucru.

Redau mai jos ce parere a avut Tribunalul cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie in ceea ce priveste un act

Avocat Iulia Dumitru

normativ nepublicat si care stabileste obligativitatea platii diurnei in valuta si a facilitarii legaturii cu familia.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, în anul 2004, a intrat în vigoare Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, iar, în aplicarea prevederilor art.26 din lege, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr.######### pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român (modificată și completată prin Hotărârea de Guvern nr. S-639 din 18 iunie 2008), act normativ comunicat numai instituțiilor responsabile.

În conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea nr. 42/2004, misiunile la care pot participa forțele armate în afara teritoriului statului român, sunt: a) de apărare colectivă; b) în sprijinul păcii; c) de asistență umanitară; d) tip coaliție; e) exerciții comune; f) individuale; g) ceremoniale.

În anul 2011, Legea nr.42/2004 a fost abrogată prin Legea nr.121/15.06.2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr.######### astfel cum a fost modificată şi completată prin HG-S 639/2008, rămânând în vigoare.

Separat de celelalte drepturi de natură salarială la care reclamantul era îndreptăţit în perioada misiunilor, prin acţiune s-a solicitat recunoaşterea şi plata sumelor aferente cu titlu de diurnă în valută și a drepturilor pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere prevăzute de art. 1 al.1 şi art. 3 din HG #########  modificată.

Pârâtul a afirmat că plata diurnei și a cheltuielilor pentru misiune nu ar fi reprezentat o responsabilitate a statului român, aceste drepturi financiare fiind asigurate integral de către ###. Or, astfel de apărări nu au putut fi primite, în primul rând, că nu s-ar fi putut reglementa prin acte normative naţionale obligaţii în sarcina unor structuri internaţionale, sens în care, fiind stabilite prin act normativ intern, revine angajatorului obligaţia de plată. De altfel, o astfel de obligaţie de plată rezultă implicit şi din prevederile art.4 din HG ######### modificată. Nu în ultimul rând, pârâtul nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că cele două drepturi ar fi fost achitate reclamantului de către ###.

##### în vedere caracterul secret al HG 639/18.06.2008 aplicabil cauzei prin prisma datei misiunii executate, instanţa neputând face referiri amănunţite la conţinutul acestui act normativ, a reţinut însă aplicabilitatea sau neaplicabilitatea drepturilor solicitate de reclamant în raport şi de celelalte dispoziţii legale aplicabile.

Ca urmare, în raport de dispoziţiile HG -S 639/2008, instanţa de fond a constatat că reclamantul era îndreptăţit pentru misiunea la care a participat la plata diurnei în cuantum de 45 de euro/zi şi, totodată, şi la plata sumei de 1 #### pe zi pentru menţinerea legăturii cu familia şi pentru recreere.

Tribunalul a admis si solicitarea reclamantului privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, având în vedere că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de aceasta, ca urmare a neacordării drepturilor salariale şi că reparația prejudiciului se face in condițiile răspunderii civile contractuale. Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de reclamant, este datorat devalorizării monetare suferite intre data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate si data plății efective, astfel, măsura adecvată fiind actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății efective.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale de la scadența sumelor cuvenite și până la data plății efective a acestora, Tribunalul a reţinut că aceasta se impune pentru acoperirea prejudiciului generat de lipsirea reclamantului de drepturile salariale ce i se cuveneau.

Prin urmare, a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală penalizatoare reglementată de O.G. nr.13/2011 aferentă debitului principal, calculată de la data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la data achitării integrale a debitului.”

SUNA ACUM