Sindicatele și reprezentanții sindicatelor în legislația națională și internațională

La nivel international

Standardele internaţionale ale muncii adoptate prin convenţii ale O.I.M.:

Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea de asociere şi protecţia dreptului de organizare,
Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul de organizare şi negociere colectivă,
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

La nivel comunitar, dreptul muncii reglementează două domenii principale:

condiţiile de muncă, inclusiv timpul de lucru, munca cu fracţiune de normă, contractele pe perioadă determinată, detaşarea lucrătorilor etc.;
informarea şi consultarea lucrătorilor, inclusiv în caz de concedieri colective sau de transferuri de întreprinderi.

Sursa: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=157&langId=ro

Organizatia internationala a muncii este o agentie a organizatiei natiunilor unite (ONU) si Romania face parte din aceasta organizatie

Convenţia nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora numita si „Convenţia privind reprezentanţii lucrătorilor 1971″:

Articolul 1

Reprezentanţii lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecţie eficace împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de muncă, şi care ar avea drept cauză calitatea sau activităţile lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, apartenenţa sindicală sau participarea la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează potrivit legilor, convenţiilor colective sau altor aranjamente convenţionale în vigoare.

Articolul 2

În întreprinderi trebuie să se acorde înlesniri reprezentanţilor lucrătorilor, pentru a putea să-şi îndeplinească repede şi eficace funcţiile lor.

Din acest punct de vedere, trebuie să se ţină seama de caracteristicile sistemului de relaţii profesionale aplicate în tara respectivă, precum şi de nevoile, importanta şiposibilităţile întreprinderii interesate.

Acordarea înlesnirilor nu trebuie să împiedice buna funcţionare a întreprinderii interesate.

Articolul 3

Sunt reprezentanţi ai lucrătorilor, în înţelesul prezentei convenţii, următoarele persoane, recunoscute ca atare de legislaţia sau practica naţională:

a) reprezentanţii sindicali, care sunt numiţi sau aleşi de sindicate sau de membrii sindicatelor;
b) reprezentanţii aleşi, care sunt liber aleşi de lucrătorii din întreprindere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale sau ale convenţiilor colective şi ale căror funcţii nu se extind la activităţi care, în ţările interesate, sunt recunoscute ca aparţinând prerogativelor exclusive ale sindicatelor.

Articolul 4

Legislaţia naţională, convenţiile colective, hotărârile arbitrale sau judecătoreşti vor putea determina categoria sau categoriile de reprezentanţi ai lucrătorilor care urmează a avea dreptul la protecţia şi înlesnirile prevăzute de prezenta convenţie.

Articolul 5

Când, într-o întreprindere, există, în acelaşi timp, reprezentanţi sindicali şi reprezentanţi aleşi, trebuie luate măsuri corespunzătoare de garanţie pentru ca prezenţa reprezentanţilor aleşi să nu fie folosită pentru a slăbi situaţia sindicatelor interesate sau a reprezentanţilor acestora, şi pentru încurajarea cooperării, în toate problemele care îi privesc, între reprezentanţii aleşi, pe de o parte, şi sindicatele interesate si reprezentanţii acestora, pe de altă parte.

Articolul 6

Aplicarea dispoziţiilor convenţiei va fi asigurată pe calea legislaţiei naţionale, a convenţiilor colective sau pe orice altă cale conformă cu practica naţională.

Sursa:

Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sndical Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la San Francisco de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, denumită si “Convenţia privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, 1948″.

Partea 1

Libertatea sindicală

Articolul 1

Orice Membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, pentru care prezenta convenţie este în vigoare, se angajează să aplice dispoziţiile următoare;

Articolul 2

Muncitorii şi patronii, fără nici o deosebire, au dreptul, fără autorizaţie prealabilă, să

constituie organizaţii la alegerea lor, precum şi să se afilieze acestor organizaţii, cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă.

Articolul 3

Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul si-şi elaboreze statutele şi regulamentele administrative, să-şi aleagă liber reprezentanţii, să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiune.
Autorităţile publice trebuie să se abţină de la orice intervenţie de natură să limiteze acest drept sau să-i împiedice exercitarea legală.

Articolul 4

Organizaţiile de muncitori şi patroni nu sunt supuse dizolvării sau suspendării pe cale administrativă.

Articolul 5

Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să constituie federaţii şi confederaţii precum si să se afilieze acestora, şi oricărei organizaţii, federaţie sau confederaţie are dreptul să se afilieze la organizaţii internaţionale de muncitori şi patroni.

Articolul 6

Dispoziţiile articolelor 2,3 şi 4, de mai sus, se aplică federaţiilor şi confederaţiilor organizaţiilor de muncitori şi patroni.

Articolul 7

Dobândirea personalităţii juridice de către organizaţiile de muncitori şi patroni, federaţiile şi confederaţiile IOT, nu poate fi subordonată unor condiţii care ar pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus.

Articolul 8

În exercitarea drepturilor care le sunt recunoscute de prezenta convenţie, muncitorii, patronii şi organizaţiile lor respective sunt obligaţi ca, după exemplul celeilalte personae sau colectivităţi organizate, să respecte legalitatea.
Legislaţia naţională nu va trebui sa prejudicieze şi nici să fie aplicată în aşa fel încât să prejudicieze garanţiile prevăzute de prezenta convenţie.

Articolul 9

Măsura în care garanţiile prevăzute în prezenta convenţie se vor aplica forţelor armate şi poliţiei va fi determinată de legislaţia naţională.
Conform principiilor stabilite la paragraful 8 al articolului 19 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificarea acestei convenţii de către un Membru nu va trebui considerate ca afectând orice lege, orice sentinţă, orice obicei, sau orice acord, deja existente, care acordă membrilor forţelor armate şi poliţiei garanţii prevăzute în prezenta convenţie.

Articolul 10

În prezenta convenţie, termenul „organizaţie” înseamnă orice organizaţie de muncitori şi patroni având drept scop să promoveze şi să apere interesele muncitorilor sau patronilor.

Partea a II-a

Apărarea dreptului sindical

Articolul 11

Orice Membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, pentru care prezenta convenţie este în vigoare, se angajează să ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru a asigura muncitorilor şi patronilor libera exercitare a dreptului sindical.

Sursa:

Carta europeană a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

Carta europeană a drepturilor fundamentale are o foarte mare importanţă în evoluţia Uniunii Europene (UE) şi, în consecinţă, pentru mişcarea sindicală şi pentru politicile sociale comunitare. Pentru prima dată de la crearea Comunităţii Economice Europene în 1957, Carta expune, într-un singur text, ansamblul drepturilor sociale, economice, civile şi politice de care pot beneficia toţi cetăţenii europeni.

Este, de asemenea, singurul text de acest tip la nivel internaţional. Este vorba de drepturi, de principii şi de valori inalienabile pe care instituţiile UE trebuie să le ia în considerare atunci când construiesc şi aplică legislaţia europeană.

Cu toate că nu a fost integrată în tratatele UE (care constitue baza juridică după care funcţionează Uniunea Eurpeană), Carta drepturilor fundamentale este o componentă importantă a proiectului de Tratat constituţional al UE. Din 2000 Carta a avut un impact din ce în ce mai mare asupra tuturor instituţiilor UE, inclusiv asupra tribunalelor europene unde avocaţii au făcut referire la aceasta în mai multe cazuri.

Articolul 12

Libertatea de întrunire şi de asociere

(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile şi în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale.

(2) Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor

Sursa:

La nivel national

Standardele naţionale:

Legea nr.30/1994, prin care România a ratificat
- Convenţia Drepturilor Omului împreună cu protocoalele adiţionale,
- Legea sindicatelor nr. 54/2003, in prezent abrogata de Legea dialogului social nr. 62/2011
- Codul Muncii,
- Constituţia României etc.

Drepturi ale organizaţiilor sindicale

Dreptul de a se constitui fără autorizaţie prealabilă;
Dreptul de a fi independente (faţă de organele de stat, partidele politice);
Dreptul de a constitui structuri proprii pe unitate, ramură, profesie sau teritoriu;
Dreptul la alegerea liberă a reprezentanţilor;
Dreptul de a desemna reprezentanţi în organele de conducere ale structurii sindicale la care este afiliată.
Dreptul de a-şi elabora reglementări proprii, de a-şi organiza gestiunea şi activitatea precum şi de a-şi formula programe proprii de acţiune;
Dreptul de negociere colectivă;
Dreptul de a apela la proceduri de soluţionare a litigiilor prin mediere sau conciliere, la petiţie, protest, miting, demonstraţie, grevă, campanie de scrisori etc.;
Dreptul la întrunire publică;
Dreptul de a participa, prin reprezentanţii aleşi, în consiliile de administraţie, la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social sau cultural;
Dreptul de a fi consultate, prin delegaţi desemnaţi, la elaborarea proiectelor de acte normative care privesc raporturile de muncă, contractele colective de muncă, protecţia socială, precum şi orice fel de reglementări referitoare la dreptul de asociere şi la activitatea sindicală;
Dreptul de a-şi apăra membrii în probleme ce decurg din legislaţia muncii şi din contractele colective de muncă în faţa instanţelor judecătoreşti, a consiliuluide administraţie şi a altor organe de stat sau obşteşti, prin apărători proprii saualeşi;

Dreptul de a primi informaţiile necesare pentru negocierea contractului colectiv de muncă, precum şi cele privind constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, protecţia muncii şi utilităţilor sociale, asigurărilor şi protecţiei sociale;
Dreptul de a dobândi bunuri mobile şi imobile;
Dreptul de a constitui case de ajutor proprii;
Dreptul de a edita şi tipări publicaţii;
Dreptul de a înfiinţa şi administra unităţi de cultură, învăţământ şi cercetare în domeniul activităţii sindicale, unităţi economico-sociale, comerciale, precum şi bancă proprie;
Dreptul de a constitui fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;
Alte drepturi ce decurg din statutele proprii.

Drepturi şi obligaţii ale membrilor de sindicat

Dreptul de a constitui sindicate;
Dreptul de a se înscrie şi de a se retrage oricând din sindicat, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă;
Dreptul de a alege şi de a fi ales;
Dreptul la vot;
Dreptul la informare;
Dreptul la opinie;
Dreptul la apărare;
Dreptul de a beneficia de prevederile contractului colectiv de muncă;
Dreptul de a apela la forme de protest sindical;
Să cunoască şi să respecte legislaţia în vigoare şi prevederile propriului Statut;
Să participe şi să susţină organizaţia din care face parte în lupta unită pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor membrilor de sindicat;
Să-şi achite la timp cotizaţia sindicală;
Să participe la acţiunile iniţiate de sindicat privind apărarea intereselor membrilor de sindicat;
Să respecte etica profesională, să dovedească consecvenţă în domeniul pregătirii şi competenţei profesionale;
Dreptul de a primi ajutor, asistenţă juridică;
Dreptul de petiţionare, plângere etc.;
Dreptul de a beneficia de protecţia sindicatului în cazul schimbării locului de muncă, sancţionării, disponibilizării etc.;
Alte drepturi ce decurg din statutele proprii.
Membrii de sindicat care nu sunt de acord cu hotărârile majorităţii, trebuie să se abţină de la orice acţiune care ar putea împiedica realizarea acestora;
Să nu iniţieze acţiuni care ar putea aduce prejudicii organizaţiei din care face parte;
Alte obligaţii care decurg din statutele proprii.

Drepturi şi obligaţii ale liderilor de sindicat

Dreptul de a reprezenta sindicatul;
Dreptul la protecţia legii împotriva oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiei lui;
Obligaţia angajatorului să asigure suplinirea liderului trimis la cursuri de formare şi perfecţionare sindicală, stagii de pregătire sindicala –în ţară sau în străinătate – schimburi de experienţă, precum şi alte acţiuni sindicale şi să le sprijine efectiv,
Membrii de sindicat, aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, care au catedra/postul rezervat, beneficiază de toate drepturile statutare prevăzute de Legea nr.128/1997. Acestora li se recunoaşte ultimul calificativ obţinut anterior degrevării totale.
Dreptul de a avea un salariu egal cu acela pe care l-ar fi avut în condiţii de continuitate ,,a locul de muncă, la revenirea în postul avut după încheierea mandatului.
Dreptul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale de a urmări la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractele colective de muncă şi în contractele individuale de muncă.
Dreptul de a negocia.
Obligaţia de a răspunde întrebărilor colegilor de muncă;
Obligaţia de a distribui materiale tipărite specifice;
Obligaţia de a ţine la curent membrii sindicatului în legătură cu problematica domeniului;
Obligaţia de a lua apărarea salariaţilor în situaţiile impuse;
Obligaţia de a asigura respectarea drepturilor salariaţilor din unitatea sa;
Obligaţia de a atrage noi membri în cadrul organizaţiei;
Obligaţia de a asigura, stabilitatea, vitalitatea şi unitatea în cadrul structurilor sindicale;
Obligaţia de a comunica permanent cu organizaţia judeţeană/zonală;
Obligaţia de a participa la acţiunile iniţiate de organizaţia judeteana/regionala.

Codul muncii

Articolul 220 alineatul 2

Pe toata durata exercitarii mandatului, reprezentantii alesi in organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate.

Legea 62/2011 – Legea dialogului social

Articolul 9

Membrilor organelor de conducere alese ale organizaţiilor sindicale li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare în exercitarea funcţiilor lor.

Articolul 10

(1)Sunt interzise modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de muncă ale membrilor organizaţiilor sindicale pentru motive care privesc apartenenţa la sindicat şi activitatea sindicală.