Răpirea internațională de copii: Ce trebuie să știi dacă celălalt părinte aduce copilul în România fără acordul tău

Ce înseamnă „răpire internațională de copil” și ce spune Convenția de la Haga?

Mulți părinți care locuiesc în străinătate ajung, din păcate, în situații de conflict, mai ales după o despărțire. Ceea ce unii nu știu este că dacă unul dintre părinți ia copilul și îl aduce în România fără acordul celuilalt, acest lucru se poate considera răpire internațională – chiar dacă ambii părinți sunt români și chiar dacă copilul are pașaport românesc.

📜 Ce este Convenția de la Haga?

Este un acord internațional semnat de multe țări (inclusiv România) care se ocupă cu protejarea copiilor luați din țara unde trăiesc în mod obișnuit. Scopul este să prevină situațiile în care un părinte își „răpește” propriul copil, aducându-l în altă țară fără voia celuilalt părinte.

Concret, Convenția spune că:

copilul trebuie adus înapoi imediat în țara în care avea reședința (adică unde locuia de obicei), dacă a fost luat sau reținut ilegal;
instanța nu se ocupă cu cine e părintele „mai bun”, ci doar dacă plecarea copilului s-a făcut legal sau nu.

🧭 Cum știm dacă e vorba de o răpire internațională?

Trebuie să fie îndeplinite 3 condiții:

Copilul avea reședința obișnuită într-o altă țară (de exemplu Germania);
A fost adus în România fără acordul celuilalt părinte sau a fost reținut aici ilegal;
Celălalt părinte avea dreptul să participe la deciziile importante privind copilul (de exemplu: unde trăiește, unde merge la școală etc).

Dacă aceste lucruri sunt adevărate, atunci instanța română nu trebuie să judece cine are custodia copilului, ci doar să decidă dacă minorul trebuie dus înapoi în țara de unde a fost luat.

📍 Ce înseamnă „reședința obișnuită”?

Este locul unde copilul locuiește de obicei, merge la școală, are prieteni, e înscris la medic, vorbește limba, are viața de zi cu zi. Faptul că părinții sunt români nu înseamnă automat că reședința copilului e România.

De exemplu, dacă un copil s-a născut, a crescut și merge la școală în Spania, iar părinții lui locuiesc acolo, înseamnă că reședința lui este în Spania – chiar dacă vine vara în vacanță la bunici în România.

❗ Ce NU are voie să facă un părinte

Un părinte nu are voie să decidă singur să aducă copilul definitiv în România, dacă:

are autoritate părintească comună cu celălalt;
nu are un acord scris din partea celuilalt părinte;
nu există o hotărâre judecătorească din străinătate care să permită mutarea copilului.

Dacă face totuși asta, riscă să i se ceară returnarea imediată a copilului în țara de unde a fost adus.

⚠️ Ce excepții există? Când NU se mai întoarce copilul?

Sunt doar câteva cazuri în care instanța poate decide ca minorul să NU se mai întoarcă:

dacă părintele „răpit” nu se ocupa efectiv de copil și a fost de acord ca celălalt părinte să îl ia;
dacă întoarcerea copilului l-ar supune unui risc grav – de exemplu violență, abuz sau pericole reale în țara de reședință (nu doar pentru că nu-i place mâncarea sau are vecini de altă religie).

‼️ Dar atenție: dacă un copil spune că nu se simte în siguranță într-o țară pentru că acolo sunt oameni de altă naționalitate sau religie, acea frică nu e reală, ci poate fi învățată. Nu este un motiv ca instanța să nu îl trimită înapoi.

👶 Ce contează cel mai mult?

Scopul Convenției este protejarea copilului, nu a părinților. Instanța nu se uită la cine face teme cu copilul sau cine gătește mai bine, ci la un singur lucru:

Unde este viața copilului? Acolo trebuie să se întoarcă.

⚖️ Ce poate face părintele rămas în străinătate?

Poate deschide în România o cerere de returnare a copilului în baza Convenției de la Haga. Dacă instanța stabilește că a fost vorba de o răpire internațională, atunci va dispune întoarcerea imediată a minorului.