PRESCRIPTIA IN CAZUL ACTIUNILOR PRIVIND DIURNA IN VALUTA

Din 2020, cand a fost soluționata definitiv prima sentință privind diurnal în valuta cuvenita veteranilor de razboi, au fost multe dosare, unele finalizate iar altele, incă sunt în lucru.

Redau mai jos ce parerea are Curtea de Apel cu privire la caracterul diurnei in valuta si daca este sau nu este cuvenita clientului meu.

“Astfel, în acest sens, în mod judicios prima instanţă a reţinut temeinicia acţiunii, faţă de natura drepturilor solicitate de intimatul-reclamant, dar şi faţă de nepublicarea în Monitorul Oficial al României a dispoziţiilor HG nr.######, respectiv faţă de neaducerea la cunoştinţă, în orice modalitate, a conţinutului efectiv al acestor prevederi normative către intimatul-reclamant, în contextul în care conţinutul acestui act normativ nu a fost, în perioada de referinţă indicată de intimatul-reclamant, adus efectiv la cunoştinţa acestuia.

În acelaşi sens, Curtea reţine că recurenta-pârâtă avea obligaţia de a face dovada că intimatul-reclamant ar fi avut posibilitatea în mod obiectiv de a cunoaşte conţinutul acestui act normativ nepublicat în Monitorul Oficial, în sensul că, deşi i-ar fi adus la cunoştinţă în mod expres existenţa actului şi aplicabilitatea acestuia, acesta ar fi refuzat să îşi valorifice o astfel de posibilitate concretă.

Din această perspectivă, invocarea conţinutului unei succesiuni de acte normative care au menţionat, după caz, fie existenţa HG nr.######, fie abrogarea acesteia, nu reprezintă o împrejurare obiectivă care, pentru o persoană diligentă şi suficient de informată, ar fi reprezentat o posibilitate efectivă de a cunoaşte conţinutul acestui act normativ nepublicat, pentru a stabili dacă este aplicabil şi propriei situaţii în perioada de referinţă sau în perioada ulterioară, până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi a cererii de repunere în termenul de prescripţie extinctivă.

Astfel, Curtea constată că sunt relevante paragrafele 89-92 din cuprinsul deciziei nr.##/2021 pronunţate de Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie, CDCD, cu referinţă la problema de drept supusă discuţiei în prezenta cauză.

De asemenea, în acelaşi sens Curtea reţine ca relevante, pentru soluţionarea prezentei cauze, considerentele reţinute de Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie, completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, nr.10/2022, în paragrafele 49-57.

Raportând aceste considerente situaţiei din prezenta cauză, Curtea reţine că în mod judicios prima instanţă a constatat că, în raport de actele dosarului, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada că, în analiza stabilirii celor două momente subiectiv şi, respectiv, obiectiv, de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune în privinţa intimatului-reclamant, acesta din urmă ar fi trebuit să cunoască naşterea dreptului la acţiune prin cunoaşterea conţinutului actului normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, faţă de momentele invocate prin întâmpinarea formulată la fond, cât şi în cererea de recurs.

Curtea reţine că recurentul-pârât nu a evidenţiat că, prin înscrisurile ataşate dosarului care să fie opozabile intimatului-reclamant, acesta din urmă ar fi avut în mod obiectiv posibilitatea de a cunoaşte existenţa şi, mai ales, conţinutul actului normativ nepublicat, respectiv că, în cuprinsul documentelor care au stat la baza îndeplinirii misiunii acestuia, s-ar fi făcut referire la conţinutul concret al acestui act normativ sau că ar fi adus efectiv la cunoştinţa intimatului-reclamant conţinutul acestei hotărâri de Guvern, în considerarea unor reguli de funcţionare internă a instituţiei recurente-pârâte, în sensul că ar fi comunicat acestuia că are posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestui act normativ nepublicat la un moment anterior celui invocat în susţinerea cererii de repunere în termen.

În acest context, Curtea reţine că mecanismul cererii de repunere în termenul de prescripţie vizează existenţa unei împrejurări de fapt obiective care determină concluzia că, deşi termenul de prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune a început să curgă împotriva creditorului obligaţiei pretinse, fiind considerat formal împlinit la data formulării acesteia şi a cererii de chemare în judecată, totuşi la data introducerii acţiunii acest eveniment este invocat ca motiv pentru a justifica că, în esenţă, termenul de prescripţie extinctivă, în mod individual, raportat la persoana titularului cererii de repunere în termen, nu poate fi considerat împlinit la data introducerii acţiunii.

Raportat la aceste considerente teoretice, Curtea apreciază că, sub acest aspect, în mod corect prima instanţă a reţinut că aspectele invocate de recurentul-pârât nu sunt în măsură să înlăture argumentele intimatului-reclamant referitoare la caracterul justificat în mod temeinic împrejurărilor care au determinat depăşirea termenului de prescripţie calculat de la momentul subiectiv, astfel încât acestuia nu i se poate imputa depăşirea acestuia în contextul neexistenţei unor probe care să releve că avea posibilitatea de a cunoaşte existenţa şi, totodată, conţinutul actului normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, prin urmare nu putea invoca propriile pretenţii la un moment anterior în limita termenului general de 3 ani calculat de la momentele invocate de recurentul-pârât, urmând a fi înlăturate ca nefondate criticile invocate în acest sens.

În acest context, a rezultat din sentinţa recurată că argumentele invocate de recurentul-pârât au fost înlăturate motivat prin sentinţa recurată tocmai prin raportarea la conţinutul actelor normative care au reglementat succesiv drepturile de care beneficiază funcţionarii publici cu statut special care au participat la astfel de misiuni în afara teritoriului statului român, toate aceste prevederi nefiind în măsură însă, în mod obiectiv, să genereze concluzia că intimatul-reclamant se afla în situaţia de a avea obligaţia de a cunoaşte existenţa şi conţinutul HG nr.#######, cu incidenţă asupra momentului de la care s-a născut efectiv în patrimoniul acestuia dreptul subiectiv de a formula o astfel de acţiune.

De asemenea, Curtea reţine că în privinţa stabilirii momentului obiectiv de la care urma a fi calculat termenul de prescripţie extinctivă era necesară aducerea la cunoştinţa intimatului-reclamant existenţa şi conţinutul acestei hotărâri de Guvern nr. ######### într-o modalitate care să aibă semnificaţie efectivă pentru acesta, în sensul ca acesta să poată prevedea, chiar şi prin apelarea la un specialist în materie, consecinţele existenţei şi modului de aplicare a acestui act normativ în privinţa drepturilor salariale de care ar fi putut beneficia, o astfel de împrejurare nerezultând însă din actele dosarului.

Referitor la susţinerea pârâtului conform căruia reclamantul putea să cunoască conţinutul actului în urma consultării în reţeaua internă a Ministerului, instanţa a reţinut în mod corect faptul că nu s-a administrat nicio probă din care să reiasă că acest act normativ a fost publicat în reţeaua internă.”