Informatii pe scurt referitoare la dispozitiile legii 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de la cadavre in vederea transplantului

Prin Legea 104/2003 republicata in 25 martie 2014, legiuitorul a hotarat in art. 22 ca: “Personalul care isi desfasoara activitatea in serviciile de anatomie patologica si prosecturi ale spitalelor, precum si personalul catedrelor de anatomie, de histologie, de anatomie-patologica si al catedrei de biologie celulara se incadreaza in categoria locurilor de munca in conditii deosebite de munca.”

                       Aceasta lege speciala deroga in multiple privinte de la cadrul legislativ comun, inclusiv prin aceea ca prevede expres faptul ca salariatii laboratoarelor de anatomie patologica si de prosectura se incadreaza in categoria conditiilor deosebite de munca.  In dreptul romanesc exista un principiu clar si anume ca, legea speciala deroga de la legea generala, iar legea speciala este DE STRICTA INTERPRETARE. De aici rezulta fara echivoc ca ori de cite ori exista o speta in care se aplica legea speciala, aceasta lege este PRIORITARA, fata de legea generala, niciodata legea generala neputind sa eludeze legea speciala (exista pe aceasta tema si o Decizie a ICCJ,  33 din 9 iunie 2008).

În consecinta, aceasta lege deroga in mod expres de la prevederile legii 19/2000, lege anterioara cunoscuta legiuitorului la momentul adoptarii reglementarii derogatorii, astfel incat cadrul comun, reprezentat de art. 19 al acestei legi, conform caruia “criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite se stabilesc prin hotarare a Guvernului pe baza propunerilor comune a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a Ministerului Sanatatii”, opinia mea fiind în sensul că avizul Inspectoratului Teritorial de Munca, obligatoriu pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite, nu este aplicabil și serviciilor de anatomie patologica. In consecinta laboratorului nu ii este aplicabila nici o procedura de avizare a locurilor de munca. In cazul acestor servicii, din ratiuni care exced unor calcule matematice, legiuitorul insusi a incadrat locurile de munca cu sintagma “conditii deosebite”.

În conformitate cu HG 1218/2006 care reglementeaza protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru securitatea si sanatatea lor, care provin sau pot proveni din efectele agentilor chimici prezenti la locul de munca, ori ca rezultat al oricarei activitati profesionale care implica agenti chimici ,  este pe deplin aplicabil.

Art. 3 din aceasta hotarare prevede:“in cazul prezentei substantelor cancerigene si mutagene la locul de munca, prevederile prezentei hotarari se aplica cu respectarea prevederilor  HG 1093/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca”.

Una din substantele de folosinta obligatorie in activitatea laboratorul de anatomie patologica (asa cum reie si din OMS 1217/2010 – Ghidul clinic de bune practice in anatomie patologica) este formolul, substanta cancerigena, nociva, iritant pentru piele si cu pericol de afectare serioasa a sanatatii prin inhalare.

Astfel procedurile medicale de orientare a pieselor operatorii NU POT FI MODIFICATE asa incat implicit vor fi folosite substante nocive la punerea in lucru dar si la necropsii, iar aceste substante afecteaza organismul indiferent de timpii de expunere.

Opinia mea este in sensul ca tocmai complexitatea factorilor psihici, chimici si biologici la care sunt expusi angajatii serviciilor de anatomie patologica si prosectura, este ratiunea pentru care s-a recurs la incadrarea prin lege (legea 104/2003 republicata in 2014) a acestor posturi in conditii deosebite de munca derogand de la dreptul comun.

Prin urmare incepand cu data intrarii in vigoare a Legii 104/2003 republicata in 2014 locurile de munca in conditii deosebite au fost stabilite chiar prin lege nemaifiind necesara urmarea procedurii metodologice prevazuta de alte acte normative, ce urmaresc tocmai stabilirea unor astfel de locuri de munca pe baza unor buletine de determinari de noxe profesionale, eliberate de laboratoare specializate potrivit legii care sa ateste depasirea valorilor limita de expunere profesionala la locurile de munca incadrate in conditii deosebite de munca, sau documente care sa ateste simpla prezenta a unor agenti chimici foarte periculosi sau agenti biologici care nu au prevazuta limita admisibila.  Aceasta lege speciala a constatat deja ca locurile de munca prevazute prin dispozitiile anterior mentionate “pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare a expunerii la risc”, in sensul art.19 alin.1 din Legea 19/2000 care defineste locurile de munca in conditii deosebite. Legiuitorul a introdus intr-o lege speciala (Legea 104/2003 republicata 2014) aceste dispozitii tocmai pentru a acorda drepturi speciale acestor categorii de lucratori din cadrul serviciilor de anatomo-patologie, prosecturi, histologie, prin luarea in considerare a conditiilor acestora de munca (prezentand cumul de noxe). In situatia in care legiuitorul ar fi apreciat necesara urmarea in continuare si in cazul acestora a metodologiilor generale de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite de munca, nu ar mai fi fost necesara aceasta interventie legislativa.

In conditiile in care atat art. 20 din Legea 19/2000, cat si art. 29, art. 30 din Legea 263/2010 au prevazut , chiar pentru situatia locuriilor de munca in conditii deosebite, ca “alte locuri de munca” in aceste conditii (in afara celor expres stabilite in aceste articole) “pot fi stabilite prin lege”, cu atat mai mult legiuitorul poate stabili ca anumite locuri de munca sunt incadrate in conditii deosebite. Acest lucru l-a facut legiuitorul prin Legea 104/2003 republicata in 2014. Nici o instanta nu poate retine ca un drept al angajatiilor acordat printr-o lege speciala ar valora mai putin decat un drept acordat in baza unui aviz – act administrativ al al unei autoritati publice – emis in executarea unei legi generale sau ca ar mai necesita si o confirmare a vreunei alte autoritati a statului, in situatia in care legea nu impune asemenea conditii.

Opinia mea este in sensul că autoritatile publice nu pot sa aduca atingere acestor drepturi fundamentale ale salariatiilor, garantate de Constitutie, fara a demonstra ca interesul public impune o vatamare a interesului privat al salariatului data prin lege si aceasta conduita a statului trebuie sa poata fi verificata de catre un judecator, cu respectarea art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.

Avand in vedere art. 14 din Conventia Organizatiei Internationale a muncii nr. 95/1949 privind protectia salariatului, ratificata de Romania inca din anul 1973, lucratorii trebuie sa fie informati intr-un mod corespunzator si usor de inteles asupra conditiilor de salarizare si a oricarori modificari privind contributiile de asigurari sociale.

Altfel, aceste personae, desi lucrează în condiții deosebite de muncă, la Casa de Pensii sunt încadrate în condiții normale, fapt care îi va afecta în viitor.

Bineinteles, că pentru ca lucrurile să fie clare, este necesară formularea unei acțiuni în instanță.