Diurna in valuta vs. Mission Subsistence Allowance
Din 2020, cand a fost soluționata definitiv prima sentință privind diurna în valuta cuvenita veteranilor de razboi, au fost multe dosare, unele finalizate iar altele, incă sunt în lucru.
Redau mai jos ce parere a avut instanta de apel cu privire la drepturile banesti cuvenite veteranilor de razboi in temeiul HG 1086/2004 precum si care au fost drepturile banesti de care au beneficiat de la ONU.
“Analizând în continuare conținutul dreptului reprezentat de Mission Subsistence Allowance, potrivit Instrucţiunilor administrative privind alocaţia de subzistenţă din misiune ST/AI##########.10.1997 (Administrative Instruction Mission Subsistence Allowance) emise de Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Curtea reține următoarele:
pct. 1.1 – Mission Subsistence Allowance (MSA) – indemnizaţia de subzistenţă pentru misiune este o indemnizaţie zilnică plătită de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru cheltuielile de trai suportate de membrii personalului pe teren în legătură cu încadrarea temporară sau numirea lor într-o misiune specială;
pct. 3.1 – ratele indemnizaţiei de subzistenţă pentru misiune se stabilesc pe baza costurilor de cazare pe termen lung, hrană şi cheltuieli diverse la locul de muncă al misiunii;
pct. 3.3 – în mod normal, sunt stabilite două rate ale indemnizaţiei de subzistenţă pentru misiune, se aplică o rată mai mare în primele 30 de zile de repartizare la locul de muncă pentru a compensa cheltuielile aferente amenajării şi cheltuielile de cazare suportate în mod normal, iar ulterior se aplică o rată redusă;
pct. 5.1 – indemnizaţia de subzistenţă în misiune se plăteşte de la data sosirii la locul de muncă până la data plecării, adică pentru perioada petrecută în serviciul legat de misiune;
pct. 5.2 – atunci când cazarea este oferită gratuit de către Naţiunile Unite, rata standard a indemnizaţiei de subzistenţă pentru misiune va fi redusă cu 50 la sută, indiferent dacă cazarea oferită este permanentă, prefabricată sau corturi;
Potrivit art. 135 din Ghidul pentru ţările care participă cu forţe poliţieneşti la misiuni de menţinere a păcii sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite din 29 iunie 2007 (Guidelines for United Nations police officers on assignment with peacekeeping operations), alocaţia de subzistenţă din misiune (MSA) este o indemnizaţie zilnică plătită de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru asigurarea cheltuielilor necesare traiului zilnic în zona de misiune, MSA este determinată, în principal, în baza cheltuielilor privind asigurarea cazării pe termen lung, hrănirea şi alte cheltuieli secundare curente în zona de dislocare din misiune, cuantumul indemnizaţiei zilnice este stabilit de Oficiul Naţiunilor Unite pentru Managementul Resurselor Umane în baza unor studii de piaţă având la bază costurile necesare asigurării cazării, hranei, precum şi a unor cheltuieli curente/mărunte din zona de misiune, tarifele sunt revizuite şi pot fi ajustate în consecinţă; atunci când Naţiunile Unite sau o altă entitate oferă cazare şi/sau hrană, MSA va fi redusă în consecinţă.
Rezultă în baza celor expuse că nu există suprapunere între conținutul drepturilor solicitate în speță și cele acordate de ###, nefiind întemeiate susținerile apelantului pârât privind existența unei plăți duble a drepturilor bănești pretinse, contrare prevederilor art.26 alin. (4) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, potrivit cărora: ”Personalul care participă la misiuni şi operaţii sub mandatul/conducerea organizaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 7 alin. (3) beneficiază de drepturile stabilite la alin. (1), numai în măsura în care aceste drepturi, indiferent de denumirea sub care sunt acordate şi de cuantumul acestora, nu sunt asigurate de organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile”.
Critică apelantul pârât și admiterea capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la plata actualizării cu rata inflației și a dobânzii legale penalizatoare.
Invocă în susținerea acestei critici Decizia nr. ## din data de ##/06/2015 pronunțată de Înalta ##### de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a statuat că: „dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii” și considerentele Deciziei nr.##/2017 pronunțată de Înalta ##### de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul cărora s-a reținut că: „în cazul în care personalul care participă la misiuni de menținere a păcii în afara teritoriului statului român a primit din partea organizației internaționale sub egida căreia s-a desfășurat misiunea o sumă de bani în valută destinată cheltuielilor legate de întreținere (cazare și hrană), acesta nu are dreptul la valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană”.
Contrar susținerilor apelantului reclamant, dezlegările prealabile menționate din cuprinsul deciziilor pronunțate de Înalta ##### de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se impun în prezenta cauză cu forță obligatorie, potrivit art.521 alin. (3) din Codul de procedură civilă și nici nu prezintă relevanță în analiza caracterului legal și temeinic al obligației stabilită în sarcina sa de acoperire integrală a prejudiciului.
Izvorul acestor drepturi accesorii îl constituie dispoziţiile art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) Cod civil, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Admisibilitatea acordării cumulative a dobânzii legale şi a actualizării debitului cu rata inflaţiei a fost consacrată în mod explicit prin decizia nr. #/2014 pronunţată de Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. În acest sens, trebuie avut în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată la scadenţă), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii (daune compensatorii). Prin urmare, este nu numai posibil, dar şi legal cumulul actualizării sumei datorate cu dobânda legală şi rata inflaţiei, deoarece numai prin această modalitate se asigură respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Aşadar, ȋn mod corect prima instanţă a dispus actualizarea debitului cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale penalizatoare reglementată de O.G. nr.13/2011 aferentă debitului principal, calculată de la data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la data achitării integrale a debitului.”