Contestaţia la executare în materie penală

Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Termenul de 3 zile pentru declararea contestaţiei curge de la data comunicării minutei hotărârii, şi nu de la data comunicării hotărârii penale motivate.

Așa cum arată Codul de procedură penală, Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a)când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă – contestația se face, după caz, în fața instanței de executare sau în fața instanței unde se află locul de deținere

b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare  – contestația se face, după caz, în fața instanței de executare sau în fața instanței unde se află locul de deținere

c)când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare – contestația se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută

d)când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. – contestația se face, după caz, în fața instanței de executare sau în fața instanței unde se află locul de deținere

D.R.I.L. nr. 15/2018 (M. Of. nr. 885 din 22 octombrie 2018) stabilește că: „Instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate”.

Aşadar, Codul de procedură penală nu prevede vreun temei legal pentru determinarea instanţei competente, în raport cu un loc de deţinere în care persoana condamnată nu execută, în mod efectiv, pedeapsa la data formulării cererii, aşa încât unicul criteriu este acela al locului de deţinere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii.

Atât doctrina şi jurisprudenţa anterioară modificărilor Codului de procedură penală, cât şi doctrina ulterioară intrării în vigoare a Codului de procedură penală actual, relevă acelaşi criteriu unic al instanţei competente în situaţia cererilor formulate pe timpul executării pedepsei de către condamnat, instanţa locului de deţinere, iar prin loc de deţinere se înţelege acela unde se află condamnatul la data când s-a formulat cererea.

Când rezolvarea situaţiilor dată în competenţa instanţei de executare, preşedintele completului de judecată dispune citarea părţilor interesate şi ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se citează şi administraţia penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.

Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată.

Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ poate participa la judecată şi prin intermediul videoconferinţei, la locul de deţinere, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a interpretului.

Participarea procurorului este obligatorie.

După ascultarea concluziilor procurorului şi a părţilor, instanţa se pronunţă prin sentinţă.

După pronunţarea soluţiei definitive ca urmare a admiterii contestaţiei la executare, se face o nouă punere în executare.

Call Now ButtonSUNA ACUM
EnglishRomanian