PREVENIREA bullyingului şi a cyberbullyingului în unităţile de învăţământ preuniversitar

În vederea creării şi menţinerii unui mediu sigur şi pozitiv în şcoală, unităţile de învăţământ sunt obligate să identifice eventualele probleme/situaţii de risc, iniţiind propuneri cu privire la tipurile de prevenire şi intervenţie necesare, pe care, după aprobarea în consiliile de administraţie, le vor transmite inspectoratelor şcolare, în vederea avizării şi monitorizării.

Activităţile de prevenire a violenţei psihologice – bullying se realizează în funcţie de specificul fiecărei unităţi de învăţământ, prin:

a)implementarea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unui plan şcolar de prevenire şi combatere a violenţei, a unor programe/proiecte/campanii cu scopul de creştere a coeziunii grupului de copii şi a comunităţii copii-adulţi, conştientizarea consecinţelor violenţei psihologice – bullying, eliminarea cauzelor/riscurilor/vulnerabilităţilor care ar putea determina producerea de astfel de comportamente;

b)desfăşurarea unor activităţi de informare şi conştientizare, în colaborare cu alte instituţii sau specialişti cu competenţe în domeniu;

c)promovarea unui climat educaţional care încurajează atitudinile pozitive, nonviolente şi suportive între membrii comunităţii de preşcolari/elevi şi adulţi, învăţarea şi exersarea empatiei, a interacţiunilor între aceştia, de tip câştig reciproc, implicarea participării preşcolarilor/elevilor de toate vârstele la toate deciziile care îi privesc şi promovarea acţiunilor de la egal la egal între preşcolari/elevi;

d)promovarea relaţiilor democratice între copii şi adulţi, prin toleranţă, respect, incluziune şi solidaritate;

e)implementarea de măsuri administrativ-organizatorice, care să contribuie la crearea unui mediu securizant din punct de vedere fizic şi emoţional pentru copii, în unitatea de învăţământ, precum montarea de camere de luat vederi, profesori de serviciu, asigurarea pazei spaţiilor educaţionale, dispunerea mobilierului în clasă în scopul facilitării colaborării între copii, promovarea lucrului în echipă, constituirea formaţiunilor de studiu;

f)formarea cadrelor didactice în sensul dezvoltării personale şi al utilizării metodelor de disciplină pozitivă.

Fiecare unitate de învăţământ prevede în regulamentul de ordine interioară obiectivul “şcoală cu toleranţă zero la violenţă”, ce va fi adus la cunoştinţa personalului didactic/didactic auxiliar/nedidactic/elevilor/părinţilor. De asemenea, în acord cu profesorii, elevii şi părinţii acestora, unităţile de învăţământ stabilesc, prin regulamentul de ordine interioară a unităţii de învăţământ (ROI), măsurile aplicabile în cazul unui comportament inadecvat, imoral sau necolegial al unor copii faţă de alţi copii.

În regulamentul de ordine interioară a unităţii de învăţământ, pentru persoanele care interacţionează cu preşcolarii/elevii, se introduce obligativitatea unei comunicări empatice, non-violente, aceea a adoptării unui comportament/limbaj lipsit de etichete/umilitor.

La începutul fiecărui an şcolar, instituţiile de învăţământ au responsabilitatea de a-şi întocmi propriile strategii şi planuri de asigurare şi menţinere a unui climat şcolar adecvat educaţiei de calitate, condiţie esenţială pentru prevenirea şi combaterea bullyingului.

Implementarea planului antibullying, la nivelul fiecărei unităţi şcolare, cuprinde:

a)activităţi de informare şi conştientizare asupra fenomenului de bullying pentru personalul şcolii, copii şi părinţi;

b)măsuri de comunicare şi informare internă, la nivelul unităţii de învăţământ, cu privire la procedurile de prevenire, identificare, raportare şi intervenţie a situaţiilor de bullying în spaţiul şcolar;

c)proceduri de intervenţie în situaţiile de violenţă psihologică – bullying;

d)responsabilizarea cadrelor didactice în scopul intervenţiei imediate în cazurile de bullying semnalate sau identificate;

e)organizarea unor activităţi, precum concursuri, teatru forum ş.a., în scopul încurajării respectării valorilor şi misiunii declarate a şcolii, participarea la identificarea, medierea sau raportarea situaţiilor de bullying;

f)atragerea părinţilor în participarea la dezbateri şi sesiuni de informare cu privire la bullying;

g)activităţi de măsurare a impactului acţiunilor cuprinse în planul antibullying şi a eficienţei grupului de acţiune;

h)orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni bullyingul.

Personalul didactic care interacţionează cu preşcolarii/elevii participă la cursuri, seminare, programe de dezvoltare personală privind gestionarea emoţiilor/deprinderea abilităţilor de comunicare nonviolentă/cunoaşterea tipurilor comportamentale ale copilului în diferitele sale etape de dezvoltare/identificarea şi aplicarea de practici şi modalităţi sigure şi utile de prevenire şi răspuns la bullying.

Formarea personalului specializat se va face prin includerea tematicii bullyingului în programele de formare psihopedagogică a viitoarelor cadre didactice şi prin programele de formare continuă organizate de universităţi, casele corpurilor didactice, ONG-uri şi alte instituţii specializate.

Prin programele de formare continuă se urmăreşte şi modul de relaţionare a cadrelor didactice, a profesorilor-consilieri şcolari din unităţile de învăţământ cu preşcolarii/elevii-victime, martorii, sau preşcolarii/elevii cu un comportament agresiv, aflaţi în proces de reabilitare terapeutică sub îndrumarea unui specialist din instituţii publice sau entităţi private certificate în acest sens şi cu părinţii acestora.

Cadrele didactice pot participa la activităţi de formare în domeniul prevenirii, identificării şi combaterii violenţei psihologice – bullying, ca formă a violenţei manifestate în mediul şcolar.

Inspectoratul şcolar, prin casele corpului didactic, asigură accesul personalului didactic/didactic auxiliar la activităţi de formare continuă, în domeniul prevenirii, identificării şi combaterii bullyingului, ca formă a violenţei manifestate în mediul şcolar, precum şi monitorizarea, la nivel judeţean, a programelor/activităţilor de organizare în vederea creării a unui mediu şcolar sigur.

Pentru prevenirea consecinţelor pe termen lung a bullyingului/cyberbullyingului, unitatea de învăţământ trebuie să aibă posibilitatea consultării prompte a unei persoane specializate în psihologia clinică a copilului sau a psihiatriei pediatrice, în cazul în care există suspiciunea că un copil este victimă.

Semnele evocatoare de violenţă asupra unui copil şi simptomele care pot fi observate de către un profesionist avizat şi care pot ridica un semnal de alarmă, mai ales când nu pot fi explicate sau justificate de către copil şi de către părinţii săi/persoana de îngrijire/reprezentantul legal, pot fi:

a)dificultăţi de concentrare;

b)scăderea randamentului şcolar, absenteism/abandon şcolar;

c)neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitate de a respecta un program impus;

d)tulburări de comportament, de tipul: apatie, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, minciună, fuga de acasă, furtul, consumul de alcool, de droguri, fără a se limita la acestea;

e)tulburări de somn, de tipul: insomnii, somnolenţă, somn agitat, coşmaruri;

f)tulburări de alimentaţie, de tipul: anorexie, bulimie;

g)autostigmatizare, autoculpabilizare;

h)ticuri, de tipul: clipit, rosul unghiilor;

i)enurezis, encoprezis;

j)dificultăţi în relaţionare şi comunicare;

k)stări depresive, uneori cu tentative de suicid;

l)persistenţa unor senzaţii olfactive sau cutanate obsedante;

m)modificarea rapidă a dispoziţiei afective;

n)comportament sexual inadecvat vârstei;

o)prezenţa unei sarcini nedorite;

p)vânătăi, leziuni, arsuri, hemoragii, fracturi şi altele;

q)teama incontrolabilă de persoane de sex masculin, în cazul fetelor.

Cadrul didactic/profesorul consilier şcolar din unitatea de învăţământ care a identificat situaţia de bullying sau cyberbullying asupra copilului are responsabilitatea de a iniţia intervenţia în reabilitarea victimei. În raport cu fiecare situaţie de violenţă asupra preşcolarului/elevului, se va semnala, la direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivel judeţean, iar pentru sprijin imediat, la serviciul public de asistenţă socială de la nivelul comunităţii; continuarea verificărilor, confirmarea cazului şi implementarea obiectivelor planului de reabilitare vor fi realizate ulterior.

Grupul de iniţiativă de la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ este coordonat de către directorul unităţii sau, prin delegare, de personal specializat, precum: cadrul didactic, profesorul consilier şcolar, alţi specialişti din unitatea de învăţământ care iniţiază şi derulează programe de prevenire a bullyingului, împreună cu parteneri de la nivelul comunităţii, ONG-uri, poliţia, autorităţi locale.

Cadrele didactice din unităţile de învăţământ au în vedere:

a)identificarea timpurie a elevilor vulnerabili la acţiuni de tip bullying;

b)identificarea timpurie a elevilor cu risc de dezvoltare a comportamentelor agresive, a elevilor cu potenţial violent şi a cauzelor care pot determina manifestări de tip bullying;

c)valorificarea intereselor, aptitudinilor şi a capacităţii elevilor, prin diferite activităţi şcolare şi extraşcolare, pentru a preveni manifestări problematice de tip bullying;

d)implicarea consiliului şcolar al elevilor în proiectarea şi derularea de activităţi de prevenire şi reducere a manifestărilor de tip bullying;

e)colaborarea cu părinţii şi, după caz, cu asociaţia părinţilor din unitatea de învăţământ şi informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în scopul prevenirii acţiunilor de tip bullying şi ameliorării relaţiilor părinţi-copii şi copii-copii, prin consiliere psihologică, psihoterapie, mediere, cu implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat, din şcoală sau de colaboratori psihologi;

f)colaborarea unităţii de învăţământ cu părinţii elevilor cu potenţial comportament agresiv, implicaţi în acţiuni de tip bullying, pentru a găsi şi aplica soluţii pentru prevenirea bullyingului;

g)identificarea unor părinţi-resursă care să se implice în activităţile de prevenire;

h)iniţierea unor programe destinate părinţilor, centrate pe conştientizarea, informarea şi formarea cu privire la dificultăţile de adaptare a copiilor la mediul şcolar şi la diferite aspecte ale acţiunilor de tip bullying, forme, cauze, modalităţi de prevenire, parteneri;

i)semnalarea către autorităţile competente a cazurilor de familii cu un comportament abuziv faţă de copii;

j)colaborarea unităţilor de învăţământ cu autorităţi şi instituţii cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea violenţei asupra copilului, inclusiv a violenţei psihologice – bullying, precum Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui judeţ şi sector al municipiului Bucureşti, poliţie şi organizaţii neguvernamentale;

k)includerea, pe agenda întâlnirilor organizate la nivelul unităţilor de învăţământ, în cadrul consiliului de administraţie, consiliului profesoral, consiliului şcolar al elevilor, comitetului de părinţi sau asociaţiilor de părinţi, a unor teme legate de acţiunile de tip bullying şi cyberbullying, care să aibă ca scop conştientizarea dimensiunii fenomenului şi analiza formelor, a actorilor şi a cauzelor situaţiilor de la nivelul instituţiei respective;

l)iniţierea de programe care să răspundă unor situaţii specifice unităţii de învăţământ respective, identificarea riscurilor, în contextul concret al şcolii, care pot genera situaţii de violenţă psihologică – bullying, cu implicarea activă a elevilor ca actori şi ca parteneri-cheie;

m)constituirea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unor structuri cu rol de mediere, care să contribuie la identificarea surselor de conflict. Aceste structuri/grupuri de iniţiativă ar trebui să fie formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice şi părinţi;

n)dezbaterea, în timpul orelor de consiliere şi dirigenţie, a situaţiilor de tip bullying şi cyberbullying petrecute în şcoală şi încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste situaţii şi posibile căi de soluţionare, precum şi încurajarea elevilor de a participa activ la toate deciziile care îi privesc;

o)valorificarea temelor relevante pentru problematica bullyingului şi a cyberbullyingului, care se regăsesc în curriculumul diferitelor discipline şcolare, cuprinzând drepturile şi îndatoririle individului, libertate şi normă/regulă de comportament, empatia, decizia şi consecinţele deciziei, abilităţile sociale, fără a se limita la acestea, prin utilizarea unor strategii activ-participative, studiu de caz, joc de rol, analiză critică a mesajelor audiovizuale de tip bullying şi cyberbullying, problematizare şi altele, care să conducă la conştientizarea şi dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor faţă de problematica bullyingului;

p)derularea unor programe şi activităţi extraşcolare pe tema combaterii bullyingului: jocuri, concursuri, expoziţii tematice, întâlniri cu specialişti care să prezinte în mod interactiv teme legate de bullying şi cyberbullying, la care să participe elevi, cadre didactice şi părinţi;

q)iniţierea unor programe de sensibilizare a comunităţii privind fenomenul de bullying şcolar, cu aportul tuturor actorilor sociali;

r)implicarea cadrelor didactice în campanii şi programe în domeniu, aflate în derulare la nivel naţional.

Se organizează programe de informare a elevilor şi a cadrelor didactice, prin seminare, conferinţe, sesiuni de formare, online şi offline, privind modalităţile adecvate de gestionare a unor situaţii concrete de bullying şi cyberbullying, centrate pe dezvoltarea abilităţilor de inteligenţă emoţională: încrederea în sine, controlul emoţiilor, comunicarea pozitivă, principii de relaţionare cu cei din jur, aplanarea conflictelor, empatia, luarea de poziţie, încurajarea şi protejarea victimei, descurajarea agresorului.