Ce este bullyingul?

În ultimii ani am întâlnit tot mai des părinți, cadre didactice sau copii care vorbesc despre fenomenul de “bullying”.

Analizând acest fenoment, mi-am dat seama că sunt prea multe informații ca să poată fi sintetizate într-un singur articol, astfel că am decis să le structurez în mai multe articole.

Azi este episodul 1, în care prezint câteva informații generale despre bullying.

Bullyingul a existat în instituțiile de învățământ, (și nu numai), cu mult timp înainte de apariția legislației, doar că acum, fiind tot mai mult conștientizat, în noiembrie 2019 a fost adoptată legea pentru combaterea bullyingului, care spune că: ”în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise comportamentele care constau în violenţa psihologică – bullying“.

În acest articol voi vorbi despre bullyingul din cadrul instituțiilor de învățământ și despre cum poate fi acesta combătut astfel încât școlarii să aibă parte de o educație și o dezvoltare psihologică armonioasă.

Așadar, ce înseamnă “bullying” și cum se manifestă el?

Bullyingul sau violenţă psihologică este acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale. Sunt excluse termenului de violenţă psihologică – bullying relaţiile violente dintre adulţi şi copii şi relaţiile violente între adulţi în cadrul unităţii de învăţământ;

Bullyingul poate avea mai multe forme de manifestare:

Tipuri de bullying
4 types of bulling: verbal, cyber, physical, social. A set of characters and situations with bullying and personal violence. Vector flat illustration.

a)violenţă fizică se realizează prin atingeri/contacte fizice dureroase, exercitate de un preşcolar/elev asupra unui alt copil sau grup de copii, intimidare fizică îndreptată asupra victimei, distrugerea unor bunuri personale care aparţin victimei. Formele posibile de manifestare: împins, trasul de păr, răsucirea braţelor, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, cu palma sau cu piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi, utilizarea unor obiecte ca arme etc.;

b)violenţă psihologică cibernetică sau cyberbullyingul constă în acţiuni care se realizează prin intermediul reţelelor de internet, calculator, tabletă, telefon mobil şi poate cuprinde elemente de hărţuire online, alături de un conţinut ilegal şi/sau ofensator care se referă la orice comportament mediat de tehnologie, identificat în spaţiul de social-media, website-uri, mesagerie. Această formă de violenţă nu se limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu un conţinut abuziv/jignitor/ofensator, aceasta însemnând, de asemenea, şi excluderea deliberată/marginalizarea unui copil în spaţiul online, spargerea unei parole de cont personal de e-mail, derulate pe grupuri şi reţele de socializare online sau prin alte forme de comunicare electronică online;

c)abuzul emoţional constă în expunerea repetată a unui copil la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. În această situaţie, abuzul emoţional vine din partea unei persoane care se află în relaţie de încredere, de răspundere sau de putere cu copilul. Ca modalitate concretă, o situaţie de abuz emoţional poate îmbrăca formă de umilire verbală şi/sau nonverbală, intimidare, ameninţare, terorizare, restrângerea libertăţii de acţiune, denigrarea, acuzaţiile nedrepte, discriminarea, ridiculizarea şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.

Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut, acesta poate conduce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului, precum structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia, devenind abuz psihologic, care are consecinţe mai grave şi pe termen lung asupra dezvoltării copilului;

d)violenţă sexuală, ca formă posibilă a violenţei psihologice – bullying, constă în comentarii degradante cu conotaţii sexuale, injurii, propuneri indecente făcute victimei, atingeri nepotrivite;

e)comportamentul agresiv – tip de comportament al unui elev, orientat în sens ofensator, umilitor sau distructiv, care provoacă daune morale, psihologice şi/sau materiale unui alt copil sau grup de copii;

Pentru început, vreau să spun că este important ca fiecare unitate de învățământ trebuie:

  1. să asigure un climat sigur şi pozitiv, bazat pe respectarea persoanei, nediscriminare, motivarea pentru învăţare şi asigurarea stării de bine a antepreşcolarului/preşcolarului/elevului în unitatea de învăţământ
  2.  să ofere un instrument de lucru pentru profesioniştii care lucrează cu antepreşcolarii/preşcolarii/elevii din sistemul educaţional, familiile copiilor, autorităţile responsabile cu protecţia copilului împotriva violenţei, inclusiv a violenţei psihologice – bullying şi cu furnizorii de servicii specializate pentru reabilitarea copiilor-victime, martori şi/sau a copiilor cu un comportament agresivș
  3. să promoveze activităţi de prevenire şi combatere a tuturor formelor de bullying şi cyberbullying în sistemul educaţional preuniversitar;
  4. să prevină, să identifice, să semnaleze şi să intervină în echipă multidisciplinară, în situaţiile de violenţă psihologică – bullying şi cyberbullying.

Orice acțiune de tip bullying are 3 participanți:

  1. Victima – este copilul care a suferit un prejudiciu ori o atingere a vieţii, a sănătăţii sau a integrităţii sale psihice şi/sau fizice, ca urmare a unei fapte de violenţă săvârşite de altcineva, copil sau adult;
  2. Agresorul – preșcolarul/elevul care exercită, cu intenție, acțiuni de tip violență psihologică, fizică, sexuală samd (așa cum au fost descrise mai sus, asupra unui alt preșcolar/elev
  3. Martorul – este preşcolarul/elevul care a suferit indirect un abuz emoţional şi/sau psihologic, asistând la o situaţie de violenţă asupra unui alt copil;

Din punctul meu de vedere, fiecare dintre cei 3 participanți, este, în realitate, o victimă, însă eu, în această mini-serie de articole, voi prezenta situația doar din punct de vedere legal, fără să fac referire la aspectele de tip psihologic, lăsând aceste aspecte în sarcina psihologilor .