Și totuși, ce înseamnă stare de urgență?

Începând cu martie 2020, în România a fost instituită stare de urgență.

Între timp, au fost adoptate o serie de măsuri de urgență, ordonanțe militare, au fost puse în aplicare…..iar unii dintre noi le-am înțeles și le-am respectat ……. în timp ce alții dintre noi, dimpotrivă, nu am ținut seama de ele.

Și, totuși, ce înseamnă stare de urgență?

Actul normativ care a reglementat starea de urgență în ultimii ani a fost Ordonanța de urgență 1/1999 privind regimul stării de asediu si regimul stării de urgență.

Prin Legea 164/2019 și prin ordonanța 34/2020, ordonanța de urgență 1/1999 a fost modificată și completată iar acum are conținutul despre care voi vorbi în acest articol.

Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii:

a)existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale;

b)iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

Riscul răspândirii virusului COVID 19 precum și consecințele acestuia care, pentru o parte din populație pot consta chiar în deces, reprezintă un motiv întemeiat pentru declararea stării de urgență. Zilele astea pare că întreag pământul se află în stare de urgență.

Starea de urgență poate fi instituită numai pentru o perioada de 30 de zile, dar care poate fi prelungită prin decret al președintelui.

Hai să vedem care drepturile fundamentale ale omului și care sunt interdicțiile pe durata stării de urgență!

Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă sunt interzise:

a)limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;

b)tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;

c)condamnarea pentru infracţiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional;

d)restrângerea accesului liber la justiţie.

Cu toate astea, pe durata stării de urgenţă, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale indicate mai sus. Asta înseamnă, spre exemplu, că libertatea de mișcare a fost limitată, ceea ce înseamnă că oamenii au dreptul de a pleca de acasă doar pentru anumite motive întemeiate și stabilite de legiuitor. Sau, un alt exemplu, comercianții din România, nu mai au dreptul să exporte anumite produse pe care, înainte de starea de urgență, le exportau și aveau profit din asta.

În România a fost instituită stare de urgență prin Decretul 195/2020. Puteți da click aici și să aflați ce conține decretul amintit.

Starea de urgenţă se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul – ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României.

Decretul de instituire a stării de urgenţă se aduce neîntârziat la cunoştinţă populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe posturile de radio şi de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, şi este retransmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de asediu sau de urgenţă.

Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:

  • motivele care au impus instituirea stării
  • zona În care se instituie;
  • perioada pentru care se instituie;
  • măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate;
  • drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale
  • autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;
  • alte prevederi, dacă se consideră necesare.

Încetarea stării de asediu sau de urgenţă are loc la data stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire. În cazul înlăturării situaţiilor de pericol, înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicării măsurii excepţionale se dispune prin decret, cu încuviinţarea prealabilă a Parlamentului.

Coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decretul de instituire a stării de urgență revine, în principal, Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Pe durata stării de urgenţă, gestionarea măsurilor dispuse revine Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, sub conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru.

În funcţie de situaţia operativă concretă, pe timpul stării de asediu sau al stării de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate dispune ca unităţile militare din forţele destinate apărării să fie trecute în trepte superioare ale capacităţii de luptă, potrivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane şi materiale, conform organizării la război.

Ce măsuri care se pot dispune pe durata stării de urgență?

Pe durata stării de urgenţă, se pot dispune următoarele:

a)aplicarea planurilor aprobate;

b)organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicaţiilor, produselor, resurselor şi infrastructurii pentru nevoile forţelor destinate apărării;

c)închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgenţă, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.

d)rechiziţionarea de bunuri, potrivit legii.

Pe durata stării de urgenţă, autorităţile şi instituţiile publice, operatorii economici şi populaţia sunt obligate să respecte şi să aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum şi măsurile dispuse de autorităţile competente.

Atenție!!!!

În cazul în care nu sunt respectate măsurile impuse în perioada în care este instituită starea de urgență, se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.

În plus, pe lângă sancţiunea contravenţională principală, în funcţie de natura şi gravitatea faptei, se pot aplica şi una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare, prevăzute în ordonanţele militare:

a)confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţie;

b)interzicerea accesului prin aplicarea sigiliului de către organele abilitate;

c)suspendarea temporară a activităţii;

d)desfiinţarea unor lucrări;

e)refacerea unor amenajări.

Pe perioada stării instituite, Ministerul Afacerilor Interne, respectiv Ministerul Apărării Naţionale întocmeşte Necesarul de bunuri în stare de urgenţă, respectiv Necesarul de bunuri în stare de asediu, care cuprinde lista categoriilor de bunuri aflate în cantităţi insuficiente punerii în aplicare a măsurilor dispuse în starea instituită. Documentele se comunică autorităţilor abilitate să asigure aplicarea şi respectarea dispoziţiilor ordinelor şi/sau ordonanţelor militare.

Ministrul afacerilor interne, respectiv ministrul apărării naţionale sau persoanele împuternicite de aceştia dispun prin ordin de distribuţie:

a)atribuirea cu titlu gratuit a bunurilor confiscate, instituţiilor sau autorităţilor publice, în termen de cel mult 3 zile de la data primirii documentelor;

b)atribuirea bunurilor confiscate în vederea prelucrării voluntare unor operatori specializaţi, în situaţia în care acestea sunt materii prime şi materiale care pot fi folosite pentru obţinerea unor produse necesare autorităţilor şi instituţiilor publice pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse pe perioada stării instituite.

Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunilor nu suspendă executarea sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate.

În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal instanţa judecătorească dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor la momentul confiscării şi care se asigură din bugetul autorităţilor şi instituţiilor publice beneficiare.

Constatarea contravenţiilor aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de ministrul apărării naţionale (în caz de stare de asediu) sau, după caz, de ministrul administraţiei şi internelor (în caz de stare de urgență).

Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravenţiile constatate sau sancționate.