ACCIDENT LA LOCUL DE MUNCĂ – DESPĂGUBIRI

 

1. LEGISLAȚIE RELEVANTĂ:

Legea nr. 319/2006 securităţii si sănătăţii în muncă (lege care creează cadrul general în materia sănătăţii şi securităţii în muncă şi are ca scop „instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.”)

Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

Codul Muncii.

1. PREZENTARE:

Accidentul de muncă e definit de Legea 319/2006 (art. 5 lit. g) ca fiind vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Art. 179 din Codul Muncii prevede faptul că angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii.

Legea 346/2002 reglementează asigurarea privind accidente de muncă și boli profesionale, prejudiciile ce se acoperă în caz de accident de muncă, de către cine, în ce cuantum, iar la art. 4 alin. (2) faptul că „În situaţia în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar şi complementar, intră în funcţiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.”,de unde rezultă că în situația în care nu au fost acoperite prejudiciile potrivit Legii 346/2002, se poate merge pe o cerere întemeiată pe răspundere civilă delictuală pentru acoperirea prejudiciilor materiale și morale suplimentare și pentru care trebuie îndeplinite condițiile atragerii răspunderii delictuale și probarea acestora.

Legea 346/2002 prevede că este asigurată în mod obligatoriu, prin efectul legii, orice persoană care desfășoară activități pe baza unui contract de muncă, asigurătorul fiind Casa Națională de Pensii Publice:

„Art. 5

(1)Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:

a)persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, contract de mandat şi contract de management;

b)persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);

c)persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;

d)ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

e)pensionarii sistemului public de pensii aflaţi în invaliditate ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională, până la data îndeplinirii condiţiilor de pensie limită de vârstă.

 

• Calitatea de asigurător, este deținută, potrivit Legii 346/2002, de Casa Naţională de Pensii Publice. (art. 8 din Legea 346/2002)

 

• Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul Legii 436/2002, se stabilesc între angajatori şi asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 5 şi 7 alin. (1) şi (2). (art. 9 alin. 1)

 

• Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data: încheierii contractului individual de muncă, stabilirii raporturilor de serviciu în cazul funcţionarilor publici, validării mandatului pentru persoanele care desfăşoară activităţi în funcţii elective, numirii în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, depunerii adeziunii în cazul membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru şomeri, ucenici, elevi şi studenţi, după caz. (art. 9 alin. 2)

 

• CE SE ACOPERĂ ÎN CAZUL ÎN CARE S-A PRODUS UN ACCIDENT DE MUNCĂ:

 

Asiguratul are dreptul la următoarele prestaţii şi servicii:

a)reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;

b)reabilitare şi reconversie profesională;

c)indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;

d)indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;

e)compensaţii pentru atingerea integrităţii;

f)despăgubiri în caz de deces;

g)rambursări de cheltuieli.

h)pensie invaliditate ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională;

i)pensie de urmaş în cazul decesului ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională. (art. 18)

1. PRESTAȚII MEDICALE

• Asiguraţii au dreptul la prestaţii medicale pentru investigarea, diagnosticarea, reabilitarea stării de sănătate, precum şi recuperarea capacităţii de muncă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (art. 20)

 

• Cine are obligația de a le suporta

(1)Asigurătorul are obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate până când se realizează:

a)restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficienţelor de sănătate survenite în urma unui risc asigurat;

b)prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă.

Art. 22

(1)Asiguraţii au dreptul la servicii medicale corespunzătoare leziunilor şi afecţiunilor cauzate prin accidente de munca sau boli profesionale, după cum urmează:

a)asistenţă medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloacele de transport specializate şi în unităţile spitaliceşti, precum şi transportul aferent;

b)tratament medical ambulatoriu, analize medicale şi medicamente, prescrise de medic;

c)servicii medicale în spitale sau în clinici specializate pentru boli profesionale;

d)tratament de recuperare a capacităţii de muncă în unităţi de specialitate;

e)servicii de chirurgie reparatorie;

f)cure balneoclimaterice;

g)investigaţii de specialitate şi analize de laborator, necesare în vederea stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor.

2. INDEMNIZAȚIE PENTRU INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ

 

• 32

(1)Asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pe perioada în care se află în Incapacitate temporară de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

(2)În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă, certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de casa teritorială de pensii în a cărei rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.

            Cuantumul indemnizației

Art. 33

(1)Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

(3)Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de munca în cazul urgenţelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

Cine suportă indemnizația

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă în primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4- a zi de incapacitate, din sumele prevăzute pentru asigurarea la accidente de muncă şi boli profesionale în bugetul asigurărilor sociale de stat. (art. 34)

Totodată, art. 19 care reglementează baza de calcul a indemnizațiilor prevede că „indemnizaţiile se calculează şi se plătesc de către angajatori şi se recuperează de la casele teritoriale de pensii pe baza actelor justificative din sumele prevăzute pentru asigurarea la accidente de muncă şi boli profesionale în bugetul asigurărilor sociale de stat.”

Durata de acordare a indemnizației

Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de 183 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical. (art. 35)

În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului medicul specialist poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile, pentru cel mult 90 de zile, în funcţie de evoluţia cazului şi de rezultatele acţiunilor de recuperare, conform procedurilor stabilite de CNPP. (art. 36)

Pe baza a ce se acordă

 Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă datorată accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se acordă pe baza certificatului medical eliberat conform dispoziţiilor legale şi completat sau modificat, după caz, cu codurile de indemnizaţie corespunzătoare şi care constituie document justificativ de plată. (art. 37 alin. 1)

3. COMPENSAȚII PENTRU ATINGEREA INTEGRITĂȚII

Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii sau persoanele care au avut calitatea de asigurat conform prevederilor prezentei legi şi care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, au rămas cu leziuni permanente care produc deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20-50%, exclusiv persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate. (art. 42)

Compensaţia se acordă la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe baza deciziei medicului asigurătorului, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 42 și reprezintă o sumă fixă în bani şi se acordă integral, o singură dată, fără a afecta celelalte drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul, şi nu este luată în baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.

COMUNICAREA ŞI CONSTATAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A BOLILOR PROFESIONALE

• Legea 346/2002

Art. 50

(1)Angajatorii au obligaţia de a comunica asigurătorului accidentele soldate cu incapacitate de muncă sau cu decesul asiguraţilor.

(2)Comunicarea trebuie realizată de îndată ce angajatorul a luat cunoştinţă despre accident.

Art. 53

Drepturile de asigurare prevăzute de prezenta lege se acordă astfel:

a)pentru accidente de muncă, în baza procesului-verbal de cercetare a evenimentului şi a FIAM, întocmite şi/sau avizate potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006.

Art. 54

Până la stabilirea caracterului de muncă al accidentului sau caracterului profesional al bolii, conform documentelor prevăzute la art. 53, contravaloarea serviciilor medicale acordate va fi suportată din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, urmând ca decontarea să se realizeze ulterior din sumele prevăzute pentru asigurarea la accidente de muncă şi boli profesionale în bugetul asigurărilor sociale de stat.

• Legea 319/2006

Art. 27

(1)Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:

a)inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite la art. 5 lit. f);

b)asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale,

c)organelor de urmărire penală, după caz. (art. 27)

Dacă are loc un accident de muncă, trebuie să aibă loc o cercetare a evenimentului (care e definit de Legea nr. 319/2006 – art. 5, lit. f) eveniment – accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;)

Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:

1. a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;
2. b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute;
3. c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
4. d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, in cazul suspiciunilor de boala profesionala si a bolilor legate de profesiune.

Rezultatul cercetarii se va consemna intr-un proces-verbal.

Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.