Practica neunitara a instantelor de judecata privind interpretarea art. 22 din legea 104/2004 privind manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de cadavre in vederea transplantului

Examinarea jurisprudenței la nivel național a relevat că instanțele de judecată nu au punct de vedere unitar în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 22 din Legea 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului – Republicată, în sensul că:

  • există practică prin care s-a stauat că personalul care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, este încadrat în categoria locurilor de muncă deosebite în baza legii 104/2003 iar angajatorul este obligat să plătească contribuțiile de asigurări sociale aferente condițiilor deosebite de muncă și să cuprindă în declarațiile nominale transmise caselor de pensii aceste date privind condițiile de muncă ale angajaților,
  • dar și practică, care, dimpotrivă, stabilește că nu se poate considera încadrarea personalului în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă prevăzute la art. 19 alin. (2) din Legea 19/2000 pentru că excepții de la regula parcurgerii metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite instituite prin HG nr. 261/2001 și, mai apoi, prin HG 246/2007 nu sunt prevăzute de legiuitor.

 

În prezent, pe teritoriul României, există o practică neunitară, atât în cadrul instanțelor judecătorești care sunt sesizate cu soluționarea unor spețe identice, cât și în cadrul serviciilor de personal (RUNOS) din spitale, în ceea ce privește modalitatea de interpretare și de aplicare a dispozițiilor art. 22 din Legea 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului – Republicată, care arată că: „Personalul care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă.”

În prezent, există trei categorii de spitale, care au acționat diferit în ceea ce privește atitudinea față de Laboratorul de Anatomie Patologica din spital și modul de interpretare și aplicare  a dispozițiilor art. 22 din Legea 104/2003, astfel:

  1. Spitale în care angajații care deși își desfășoară activiatea în cadrul Laboratoarelor de Anatomie Patologica, angajatorul NU a mai realizat demersuri în sensul obținerii sau reînnoirii avizului stabilit de Hotărârile de Guvern nr. 261/2001, 246/2007 și 1014/2015. În consecință, angajatorul NU a mai depus la casele teritoriale de pensii documentul care atestă reînnoirea avizului, fapt care a condus la neîncadrarea salariaților în clasa condițiilor deisebite de muncă.
    1. În această situație, angajații au formulat acțiuni în instanța, iar practica instanțelor este neunitară, fiind complete care au considerat, pe de o parte, că:
  1. Activitatea salariaților din cadrul Laboratoarelor de anatomie – patologică este desfășurată în condiții deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea 104/2003, și, în consecință, au obligat spitalul angajator să depună declarații nominale rectificative, pentru perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți în condiții deosebite de muncă, atât în privința locurilor de muncă în care reclamanții și-au desfășurat activitatea, cât și a contribuției de asigurări sociale virate;

Sau, dimpotrivă, pe de altă parte, au conchis că:

  1. Nu se poate considera că încadrarea personalului în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă, prevăzută de legiuitor în art. 22 din legea 104/2003, are semnificația condițiilor deosebite de muncă din art. 19 alin. (2) din Legea 19/2000, pentru că stabilirea unor excepții de la regula parcurgerii metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, instituite prin H.G. nr. 261/2001 și, mai apoi, prin HG nr. 246/2007 nu sunt prevăzute de legiuitor.
  1. Spitale în care Laboratoarele de Anatomie Patologica au ramas încadrate în conditii deosebite ținându-se cont de art. 22 din Legea 104/2003 precum si celelalte acte normative, angajatorul făcând demersuri pentru eliberarea avizelor
  2. Spitale în care Laboratoarele de Anatomie Patologica pe baza art. 22 din Legea 104/2003 au acționat în instanță Inspectoratul Teritorial de Muncă și au evidențiat că, având în vedere aceste dispoziții legale, nu mai este necesară eliberarea avizului de încadrare în condiții deosebite de muncă.

 

1 – Hotărârea de Guvern nr. 261/2001

Prin Hotărârea nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, s-a stabilit, conform art. 3, metodologia privind „Încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite (…), printr-o succesiune recomandată de operaţiuni specifice şi care constau în:

a)nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite şi stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă, acolo unde acesta este înfiinţat;

b)expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii;

c)efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1);

buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date: unitatea, secţia, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;

d)solicitarea de către angajator de la instituţiile abilitate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiţii deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;

e)efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă acolo unde acesta este înfiinţat, conform anexei nr. 2 sau 3;

f)stabilirea măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici locului de muncă;

g)obţinerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4;

i)stabilirea locurilor de muncă în condiţii deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale”.

Avizul acordat de Inspectoratul Teritorial de Muncă are o valabilitate de 3 ani, cu posibilitate de prelungire iar angajatorul este obligat să depună la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedeşte încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă.

 

  1. Hotărârea 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite

Hotărârea nr. 246/2007 stabilește modalitatea de reînnoire avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, obținut în baza Hotărârii nr. 261/2001 precum și faptul că această reînnoire a avizului este acordată de către Inspecția Muncii.

Articolul 12 din Hotărârea 246/2007 stabilește că: „Angajatorul este obligat să depună, în termen de 10 zile, la casele teritoriale de pensii documentul prin care se dovedeşte reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă”.

Subsemnații, petenții semnatari ai prezentei sesizări, suntem în prima situație indicată mai sus, și anume în situația în care, deși initial a existat aviz pentru stabilirea condițiilor deosebite de muncă, începând cu anul 2007 angajatorul nu a mai făcut demersuri pentru reînnoirea acestuia.

Prin urmare, desi în activitatea subsemnaților nu a intervenit nicio modificare, prin nereînnoirea avizului stabilitt în temeiul H.G. 246/2007, subsemnații nu am mai fost încadrați la Casa teritorială de pensii ca desfășurându-ne activitatea înn condiții deosebite de muncă.

 

  1. Hotărârea 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite

Așa cum stabilește art. 1 din Hot. 1014/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin acest act normativ iar reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se acordă de către Inspecția Muncii sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

Articolul 12 din Hot. 1014/2015 arată că: „Angajatorul este obligat să depună, în termen de 10 zile, la casele teritoriale de pensii, documentul prin care se dovedeşte reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă”.

 

  1. Legea 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului – Republicată

Potrivit art. 22 din Legea 104/2003: “Personalul care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă”.

 

  1. Practica instanțelor judecătorești

Din examinarea hotărârilor judecătorești se conturează existența practicii neunitare sub aspectul interpretării dispozițiilor art. 22 din Legea 104/2003, în sensul că:

  • există practică prin care s-a stauat că personalul care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, este încadrat în categoria locurilor de muncă deosebite în baza legii 104/2003 iar angajatorul este obligat să plătească contribuțiile de asigurări sociale aferente condițiilor deosebite de muncă și să cuprindă în declarațiile nominale transmise caselor de pensii aceste date privind condițiile de muncă ale angajaților,
  • dar și practică, care, dimpotrivă, stabilește că nu se poate considera încadrarea personalului în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă prevăzute la art. 19 alin. (2) din Legea 19/2000 pentru că excepții de la regula parcurgerii metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite instituite prin HG nr. 261/2001 și, mai apoi, prin HG 246/2007 nu sunt prevăzute de legiuitor.

fiind astfel identificate două orientări:

 

Astfel:

  1. Potrivit unei orientări jurisprudențiale, reiese faptul că instanțele consideră că nu se mai impune reînnoirea avizului în condițiile în care este incidentă Legea 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului (considerată lege specială), care la art. 22 prevede că: “Personalul care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă”.

Prin urmare, locurile de muncă ocupate de acest tip de salariați, sunt încadrate în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite chiar prin lege, fără ca actul normativ cu caracter special să facă trimitere la vreo procedură de stabilire a acestei categorii și care să presupună măsurători, determinări, obținerea de avize ș.a., așa cum fac referire prevederile Legii 19/2000 și ale Hotărârilor de Guvern nr. 261/2001, 246/2007 și 1014/2015.

Această lege a constatat deja că locurile de muncă prevăzute prin dispozițiile anterior menționate “pot afecta esential capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc”, în sensul art. 19 alin. (1) din legea 19/2000, care definește locurile de muncă în condiții deosebite.

Date fiind dispozițiile imperative ale legii speciale, care stabilesc în mod expres încadrarea în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă și în privința locurilor de muncă ocupate în temeiul art. 22 din legea 104/2003, aceștia au dreptul la beneficiile ce decurg de aici, inclusiv de stagiul de cotizare în condiții deosebite de muncă.

Legiuitorul a introdus într-o lege specială aceste diispozițiii, tocmai pentru a acorda drepturi speciale acestor categorii de lucrători din cadrul serviciilor de anatomie patologică, prosecturi, histologie, prin luarea în considerare a condițiilor acestora de muncă. În situația în care legiuitorul ar fi apreciat necesară urmarea în continuare și în cazul acestora a metodologiilor generale de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă, nu ar mai fi fost necesară această intervenție legislativă.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din legea 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin modul de exprimare actul normativ trebuie să asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu și, conform alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile cuprinse în actul normative pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; iar aceste situațiii trebuie să rezulte exres din redactarea normelor.

Analizând prevederile art. 22 din legea 104/2003, republicată, se reține că din aceste dispoziții rezultă în mod expres că acestea sunt imperative, legiuitorul reglementând situația condițiilor de muncă pentru această categorie de personal prin folosirea terminologiei “se încadrează”.

Prin urmare, pentru personalul care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, instanțele considera că aceștia sunt încadrați în categoria locurilor de muncă deosebite în baza legii 104/2003 iar angajatorul este obligat să plătească contribuțiile de asigurări sociale aferente condițiilor deosebite de muncă și să cuprindă în declarațiile nominale transmise caselor de pensii aceste date privind condițiile de muncă ale angajaților.

În plus, într-o cauză în direct legătură cu cele învederate în prezenta sesizare, Secția de Contencios – Administrativ a Tribunalului București a reținut că: “Serviciile de anatomie patologică sunt reglementate în mod expres și special de Legea 104/2003 care prevede la art. 22 că: “Personalul care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă”.

În consecință, această lege derogă în mod expres de la prevederile Legii 19/2000, lege anterioară, astfel încât cadrul comun, reprezentat de articolul 19 al acestei legi, conform căruia “criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerilor commune ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății”, iar “avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite”, nu este aplicabil serviciilor de anaomie patologică.

 

  1. Într-o altă orientare de jurisprudență, instanțele de judecată au avut o abordare total opusă, considerând că legea generală în materia condițiilor deosebite de muncă, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a stabilit numai o aptitudine generală a salariaților a căror capacitate de muncă este esențial afectată de expunerea la risc de a le fi încadrată activitatea în condiții deosebite de muncă în înțelesul conferit de noua lege, însă condițiile concrete de obținere a folosului practic, anume stagiul de cotizare la pensie în condiții deosebite de muncă, sunt cele detaliate în H.G. 261/2001.

Faptul că angajatorul nu a efectuat demersurile necesare în vedere reînnoirii avizului pentru încadrarea locurilor de muncă din laboratoarele de anatomie patologică în condiții deosebite de muncă, în conformitate cu prevederile H.G. 246/2007, duce la concluzia că locurile de muncă sunt încadrate în condiții normale de muncă.

În acest context, instanțele judecătorești au interpretat art. 22 din legea 104/2003, în sensul că această lege reglementează activitatea de manipulare a cadavrelor, dreptul de manipulare a cadavrelor pentru diagnostic fiind recunoscut numai serviciilor de anatomie patologică și prosectură ale spitalelor și instituțiilor de medicină legală (art. 2), fiind detaliată activitatea acestor servicii în capitolul 2 al legii. Capitolul 4 este rezervat finanțării serviciilor de anatomie patologică și prosecturi (art. 21), precum și salarizării personalului (art. 22). În acest art. 22 se prevede:„ (1) Personalul care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă”.

Concluzia nu poate fi decât aceea a unei reglementări subsumate salarizării personalului în discuție, care trebuie să fie corespunzătoare unor condiții deosebite de muncă, ceea ce nu înseamnă numai salarii de bază duble față de categoria generală a personalului medical, dar și drepturi salariale sau de natură salarială recunoscute prin alte acte normative (sporuri salariale în condițiile prevpzute de art. 8 din H.G. 281/1993, concediu suplimentar prevzut de Legea nr. 6/1992, reducerea timpului legal de muncă de la 8 ore la 6 ore pe zi, alimentație de protecție).

Nu se poate considera încadrarea personalului în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă din art. 19 alin. (2) din Legea 19/2000 pentru că excepții de la regula parcurgerii metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite instituite prin HG nr. 261/2001 și, mai apoi, prin HG 246/2007 nu sunt prevăzute de legiuitor. În plus, la data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 care prevede imperativ la art. 29 alin. (1) că “sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute d elegislația în vigoare la data încadrării acestora”.

Pentru aceste aspecte, Cabinetul de avocat Dumitru Iulia Monica a sesizat Avocatul Poporului in vederea formularii unui Recurs in Interesul Legii penru lamurirea modalitatii de interpretare a dispozitiilor normative invocate.

Daca doriti consultanta, va rugam sa ne contactati la tel: 0724347252 sau la adresa de e-mail: avocatiuliadumitru@gmail.com

 

Leave a Reply