Sume compensatorii/Spor doctorat cuvenit după intrarea în vigoare a legii nr. 330/2009

Vă povesteam că, încă din anul 2015 am început o serie de dosare pentru constatarea discriminării suferită de personalul didactic care nu beneficiază de spor de doctorat.

Între timp, am aflat că nu doar personalul din mediul didactic suferea de această discriminare, ci, din păcate, toți cei care obținuseră diploma pentru titlul de doctor după ianuarie 2010, nu mai aveau dreptul să încaseze suma cuvenită pentru sporul de doctorat sau, sub o altă denumire, compensația tranzitorie aferentă acestui spor.

Am aflat ulterior că în toată țară erau formulate astfel de acțiuni iar soluțiile erau diferite în funcție de opinia fiecărui judecător, motiv pentru care, în iulie 2016, Avocatul Poporului a formulat Recurs în Interesul Legii.

În noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis.

Prin Decizia nr. 21/2016 din 21.11.2016 pronunțată în dosarul nr. 20/2016, Înalta Curtea de Casație și Justiție a admis Recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din OUG 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea 285/2010 și art. 8 din anexa 5 a legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a legii 330/2009”.

Pentru a ajunge la această opinie, ICCJ a avut în vedere următoarele:

  • „Legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă și efectivă, ci a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care își perfecționează pregătirea profesională prin obținerea titlului științific de doctor. Prin includerea acestei sume în salariul de bază, rezultă că un drept salarial secundar devine parte a salariului, ca drept fundamental, recunoscut și apărat de lege. Altfel spus, dreptul a supraviețuit, chiar dacă a cunoscut o evoluție în planul reglementării și a dobândit a nouă denumire : „sumă compensatorie”, fiind inclus în salariul de bază iar dispozițiile art. 5 alin. (11) si alin. (12) din legea 71/2015 și ale art. 191 din legea 193/2016 au confirmat ulterior, această interpretare;
  • Legea 193/2016 a statut că: după art. 19 se introduce un nou articol, art. 191 cu următorul cuprins:

„art. 191 – (1) Personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcției de bază/salariul funcției de bază/indemnizația de încadrare, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

  1. Își desfășoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul științific sau conducătorul instituției apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă;
  2. Nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie.
  • Rezultă, așadar, din citarea textului de mai sus menționat că, prin legile anuale de salarizare, aceste sume compensatorii ar fi trebuit incluse în salariul de bază, indiferent de data dobândirii titlului științific de doctor;
  • Existența mai multor acte normative, adoptate succesiv, într-un interval scurt de tip, în baza cărora s-a intenționat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un temei legale pentru instituirea unui tratament diferențiat și pentru nesocotirea principiului egalității de tratament față de toți salariații și care presupune plată egală pentru muncă de valoare egală;
  • Criteriul temporal sau acela al unor reglementări diferite nu poate justifica diferența de salarizare între persoane care exercită aceeași funcție și care au aceeași pregătire profesională;
  • Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă în ceea ce privește personalul care, începând cu anul 2010, îndeplinește condițiile necesare pentru a-i fi inclusă în salariu suma compensatorie de 15% din salariul de bază, comparativ cu personalul care, în anul anterior, era astfel salarizat;
  • Pentru toate categoriile de personal aflate în situații identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică unde sunt încadrați. Atunci când este analizată identitatea de situații între 2 angajați, nu trebuie verificată identitatea de reglementare, ci trebuie avută în vedere identitatea de activitate desfășurată și de pregătire profesională;

Rezultă, așadar, în opinia ICCJ, a cărei decizie este obligatorie, că „nu există nici un argument legal care să justifice diferențele salariale dintre persoanele care desfășoară aceeași activitate în cadrul aceleiași instituții”. Salariile se stabilesc pe categorii de funcții și pe niveluri de pregătire profesională, iar nu în considerarea unor persoane privite ut singuli și care sunt, în mod întâmplător, contemporane edictării uni act normativ, fapt care face primul capăt de cerere al subsemnatului să fie pe deplin întemeiat.

În urma deciziei pronunțate de Înalta Curtea de Casație și Justiție, Curtea de Apel deja a dat o soluție favorabilă, constatând în mod definitiv și irevocabil discriminarea suferită de clientul meu prin neîncasarea sumei corespunzătoare sporului de doctorat.

Leave a Reply