Moștenirea in Noul Cod civil – Reguli generale

Potrivit art. 955 alin. (1) din noul Cod civil., patrimoniul succesoral „se transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament.

Momentul deschiderii moștenirii coincide cu momentul morții persoanei care laă moștenirea (art. 954 alin. (1) noul Cod civil).

Stabilirea momentului exact al deschiderii moștenirii prezintă importanță juridică, astfel:

  • În funcție de acest moment se determină sfera persoanelor chemate la moștenire, fie în temeiul legii, fie în baza unui testament, capacitatea lor succesorală și drepturile ce li se cuvin asupra moștenirii;
  • Acest moment este cel până la care retroactivează acceptarea sau renunțarea la moștenire (prin curgerea termenului de 1 an, de execitare a dreptului de opțiune succesorală – art. 1103 alin. (1) noul Cod civil);
  • În cazul în care sunt mai mulți moștenitori, acest moment marchează începerea stării de indiviziune între ei și acela până la care retroactivează efectul constitutiv al împărțelii moștenirii;
  • Din acest moment, actele (pactele) asupra moștenirii devin valabile (știut fiind că, în principiu, actele asupra unei moșteniri nedeschise sunt nule absolut – art. 965 noul Cod civil);
  • Este momentul compunerii și al stabilirii valorii masei succesorale;
  • Având în vedere principiul neretroactivității legii, este momentul în care se va stabili legea care va cârmui devoluțiunea moștenirii, în cazul conflictului în timp al unor legi succesorale succesive.

Locul deschiderii moștenirii este cel al ultimului domiciliu al defunctului, indiferent dacă acesta corespunde sau nu cu locul decesului (art. 954 alin. (2) noul Cod civil).

Potrivit art. 957 noul Cod civil: „o persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii”. Astfel, orice persoană care există la deschiderea moștenirii are capacitate succesorală.

Așadar, pot avea capacitate succesorală:

  • Persoanele fizice în viață la data deschiderii succesiunii,
  • Persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii succesiunii,
  • Persoanele dispărute,
  • Persoanele juridice.

Însă, nu pot avea capacitate succesorală:

  • Predecedații și persoanele juridice care au încetat să mai aibă ființă,
  • Comorienții și codecedații.

Pe lângă capacitatea succesorală, vocația (chemarea) la moștenire este cea de-a două condiție pozitivă pe care trebuie să o îndeplinească o persoană fizică sau juridică ori statul pentru a culege moștenirea lăsată de defunct.

Cel care pretinde moștenirea poate dobândi vocație succesorală fie în virtutea legii (dacă nu a fost lăsat testament ori dacă a fost făcut un testament, însă este ineficace), fie în virtutea testamentului lăsat de defunct (art. 962 noul Cod civil).

De asemenea, pentru ca o persoană să poată veni la moștenire (pe lângă condiția vocației și a capacității succesorale), ea trebuie să îndeplinească și o condiție negativă, și anume să nu fie nedemnă de a moșteni (art. 958 – 961 noul Cod civil).

Nedemnitatea succesorală reprezintă decăderea moștenitorului din dreptul de a-l moșteni pe defunct, atunci când s-a făcut vinovat de o faptă gravă față de defunct (sau față de libertatea acestuia de a dispune prin testament), ori față de un alt succesibil.

Nedemnitatea este de două feluri:

  1. 1.     Nedemnitatea de drept
    1. Persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea
    2. Persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului
  2. 2.     Nedemnitatea judiciară
    1. Persoana condamnată penal pentru săvârșirea, cu intenție, împotriva celui care lasă moștenirea a unor fapte grave de violență, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei
    2. Persoana care, cu rea-credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului
    3. Persoana care, prin dol sau violență, l-a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să revocae testamentul.

Leave a Reply